Am o perioada de mai bine de jumate de an de cind ma chinui sa adorm nopțile... cred ca sufar de insomnie... sau sa fie oare din cauza stresului? Ori poate ma chinuie gândurile insucceselor?
Încerc să reflectez la lucrurile și evenimentele ce se perindă unul după altul în viața mea: am loc pentru fiecare: prieteni, familie, colegi, serviciu... traiesc visele fiecaruia ... mai puțin pe ale mele. Realizez că am 26 de ani și că viața mea nu e decât un spectacol pe o scena invizibilă, cu actori ce poarta maști pe față jucînduși rolul în modul în care să le convină lor, și spectatori ce te compatimesc, traiesc sau huiduiesc bucuriile, succesele sau insuccesele mele. Mă mustră conștiința că viața îmi alunecă printre degetele sorții, și nu izbutesc să văd scoase la lumină barem unul din visel mele... Sunt copleșită de tristețe și caut alinare printre fiecare frază pe care o citesc pe toti pereții de pe facebook a amicilor mei virtuali. Sunt sigură că mulți dintre ei imi citesc la rândul lor statusurile puse uneori fară nici un sens... conștientizând in mare parte că nu fac alt ceva decit sa urle la peretele rece si gol al unei pagini de socializare, e exact acceeași senzație ca și cum ai ieși în oraș printre sutele de trecatori, fața multora deja fiindu-ți cunoscuta, dar cu care nu ai cum sa schimbi o vorbă... și chiar de ai schimba-o... care i-ar fi rostu?
Gîndesc acum și la societatea noastra care nu are desenat pe față decât chinul și viața plina de probleme, lumea care nu trăiește... ci luptă pentru existență.
Am o mie de gînduri care se încâlcesc ca firele de matase. Lupt cu mine să îmi trăiesc visele, și caut fericirea printre sutele de suflete goale...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu