"Mamă ai zis că frînghiea de la git no să mă doară!"

O călătorie la capitală poate salva o viaţă!

Ungheni-Chişinău o porţiune de drum nu prea mare, timp de parcurs practic o ora, dar întîmplarea sau voinţa Domnului făcu ca o doamnă să nu mai reziste cerinţelor fiziologice, astfel ceru conducătorului auto să facă auto-stopul lăngă o pădurice din apropierea Corneştiului. Coborînd, la interval de citeva minute se auzise un strigăt groaznic ce venea din direcţia în care plecase doamna, în grabă cei din transport au ajuns-o din urmă. In codrul verde-mpărătesc pe ramul unui pom cu o frînghie la gît atîrna un copil, culmea încă viu! Doamna a zărit că fuge cineva dar ca o bună creştină a încercat din răsputeri să ridice puiul nevinovat de picioruşe în sus, şi cu ajutorul Celui de Sus a reuşit să-i salveze viaţa împreună cu alţi călatori din transport care au venit să vadă de ce strigase doamna. Speriat copilul şi-a prins "mama salvatoare" cu braţele, şi şi-au continuat drumul. La cîteva sute de metri de la incident o doamnă vota vre-o maşină de ocazie pentru a ajunge şi ea la capitală, şoferul opri, iar ea urcase. De cum o zări copilul exclamă:"mamă ai zis că frînghiea de la gît no să mă doară"!

Inculpata a fost denunţată primului secor de poliţie, ea riscă ani buni de carceră. Martorii spun că mama ucigaşă muncea periodic în Italia la negru, iar copilul îl lăsa mai mereu cu cineva, de data asta parese nu mai avea cu cine să-l lase, şi sufletul păgîn de crminală ea sugerat ideea de al dărui mamei natură!

Cîtă ură, cît de păgîn trebuie să fii, cîte apucături criminalice trebuie să ai în tine să îţi spînzuri copilul, floare vieţii, care la-i nascut cîndva din dragoste.

Acum pentru perla de mare preţ, pe care ai săvîrşit-o pentru care ai renunta la toate bunurile pe care ţi le-a oferit viaţa, ai rămas pentru ani buni să încălzeşti închisorile Moldovei, iar puiul tău, căruia ai vrut să-i sugrumi viaţa sau poate pentru care ai plecat departe să-i oferi un viitor, nu ştim ce va fi mîine, nu ştim pe mîinele cui va creşte, ce va fi el în viaţă, cine îi va oferi blîndeţea unei mame, care de altfel nici nu se ştie că a cunoscut-o vre-o dată cu adevărat. Iubiţi-vă copii mame! Ascultaţile gîndurile! Îmărtăşiţile ideile!

Caracatiţa Publika TV

S-a dat sfoară în ţară că-n curînd mai exact la 7 aprilie 2010 în RM îşi dă fregvenţă un nou post TV.

Fabricat de „jurnalişti adevăraţi” Publika se impune pe piaţăca un post coerent, echidistant, neîmbălzămat politic. Deşi totuşi a ales şi a tot ales in final să vedeţi ce au cules.

„Stînd pe gînduri” Mihaela Gherasim ex-EuTV-ista, a aflat nu ştim de pe unde ca „poate munci şi ea la o televiziune care vine sa schimbe piaţa şi viaţa oamenilor din Moldova”, şi şi-a zis domnişoara jurnalistă că: „trebuie să facă parte din echipă”, din „marea familie” aşa cum enunţă dînsa pe site-ul televiziunii www.publika.md, iar dorinţa ei e doar faptul că vrea să: „informeze corect, calitativ şi la timp”... Dar stai Mihaela, nu te pripi, ăsta e doar inceputu, iar eu pun pariu că îţi este dor de privirile măgulitoare a Dl Roşca şi emisiunile EuTV-iste cînd îl sorbeai din priviri pe marele orator. Nici nu ai ajuns bine pe poziţie că deja „Publika TV ţi-a şi oferit multă încredere” ar fi bine să fie şi reciproc. Iar după ce o sa te „gîndeşti” te rog fii amabilă şi „spune”-ne şi nouă cum ne-ai „ajuta” tu ca RM „să devină o ţară în care să fii mîndră că te-ai născut”. După atîtea dezvăluiri şi cuvinte duioase nu mă mai miră faptul cum a reuşit Publika să te răpească de la EuTV.Marele minunăţii nu se închie aici, ele continuă cu cei „35 de ani de meserie” a Dl Vsevolod

Cernei, dar care pentru prima dată nu doarme noaptea şi înţelege şi dînsul „că-i ghine”, dar stimate jurnalist plînge NIT-ul după tine. Greu de tot, dar aţi ieşit totuşi în evidenţă prin argumente „beton” unde nici de data asta Publika nu a rezistat şi „acasă” te-a luat. Uite aşa marea majoritate de le Publika TV şi-au părăsit casele şi s-au mutat la „bloc”. Mai nou „Moldova acum ai Televiziune” iar din 7 aprilie marii jurnalişti de la Publika TV au devenit peste noapte „echidistanţi, corecţi şi deontologici”, deci „ ne dau s-avem televiziune” .

Talen

tat, chipeş cu o prezenţă uluitoare încă de prin anul 2000, Vadim Stîngaciu, a ieşit prima dată în direct la Modova1, pe atunci era I an de facultate, a venit în direct să ne spună: „Bună seara, mă numesc Vadim Stîngaciu, bun găsit la mesager” upss „Publika report”, tăiem şi de data asta panglici , dar cu caracter mult mai ambiţios, totuşi e 7 aprilie, un nou început, un nou post ocupat, o nouă lume în care sperăm că o să fiţi mai corect, de data asta poate chiar cu adevărat.

Pierdut în căutarea viselor prioritare

Visele noastre năruite nu le avem niciodată la voia intîmplării, ele sunt mereu o piesă într-un joc de puzzle mai mare, un capitol dintr-o poveste mai lungă. Visăm la lucruri mici şi nu credem că ar exista lucruri mari la care am putea visa. Uneori pentru ca un vis să se împlinească e suficient să-l ai printre milioanele de dorinţe. Să-l simţi şi să-l doreşti cu adevarat în viaţa ta.

Visele care ne creeaza viaţa încep atuci cînd fiecare dintre noi visează să: „Facă o facultate, să obţină o specialitate să-i placă, apoi angajîndu-se să îşi realizeze unul din visele pe care le concepea de mic copil. Fiecare are dreptul să-şi dorească o viaţă mai bună. Să vadă culorile curcubeului în ea.

Dar ce te faci atunci cînd piedicile spre realizarea lui nu mai contenesc? Ce te faci atunci cînd absolveşti facultatea şi ţara e in criza? Pe care drum să apuci, la care uşă să baţi astfel încît să fii sigur ca nu ţi-o va “trînti” cineva în nas? Aici întâlnim „farmecul” căutării unui loc de muncă în Republica Moldova. Locuri de muncă bune se găsesc rar, dar chiar şi atunci când dai peste un asemenea loc apar întrebări ca: „Ce experienţă în domeniu aveţi? Recomandări? etc.”. Când încerci să explici că eşti proaspăt absolvent şi încă nu ai cine ştie ce experienţă ţi se spune că vei fi contactat mai târziu. Ceea ce primeşti drept răspuns mai târziu uneori poate fi un e-mail, alteori nici nu îl mai primeşti, nu se obosesc prea tare să-şi piarda timpul înştiinţîndu-te.

O soluţie ar fi să apelezi la ajutorul bursei muncii, în speranţa că vei obţine măcar de data asta un raspuns pozitiv. Pe lîngă faptul că sunt persoane cu studii superioare care depun cereri la bursa muncii şi aşteapta ani buni la rînd pentru a obţine un loc de muncă mai primeşti pe deasupra şi indiferenţa personalului, care ţi-a oferit cîteva copii printate in care practic de jum de an sunt unele şi acelea-şi joburi, nimic nou nimic captivant în care barem să încerci a te aventura.

Dacă e să cercetăm ofertele de pe piaţa muncii observăm că de obicei sunt oferite locuri de vânzători, frizeriţe, cosmetologi, barmani, chelneri, lăcătuşi, sudori, mecanici, tractorişti, maşinişti, şoferi şi lucrători auxiliari ca măturători, hamali, paznici.

Acum problema se pune altfel: Cum rămâne cu facultatea făcută? Probabilitatea de aţi găsi un loc de muncă conform studiilor pe care le-ai obţinut e minima, practic rămîi cu diploma la icoane, şi te consolezi cu faptul că macar am făcut o facultate pentru suflet.

Oare nu se găsesc deloc oferte pentru jurişti, economişti, jurnalişti etc.? Asemenea oferte există, mai rar decât altele, însă există. Doar că ele nu ajung la solicitanţi, decât în cazuri foarte rare. Oare de ce? Cui sunt date aceste locuri? Ori poate lucrătorii de la bursa muncii aşteaptă un impuls ceva mai substanţial decât o simplă cerere de amplasare în câmpul muncii? Sau „cumatrismul” rămîne prioritatea RM? Cît timp o să mai trăim în ţara asta cu ochii închişi şi plînşi? Cît timp o să mai aşteptam, să vină schimbarea? Cînd o sa avem şi noi un loc sub soare? Cui o să îi pese că Moldova e o ţară cu oameni care vor sa muncească acasă? Să-şi crească odraslele în braţele plaiului natal.

Munca e o prioritate pentru ţărişoara noastră, pentru minţile luminate care merg la robie peste hotarele ei. Cînd munca e o plăcere viaţa e frumoasă, cînd munca e o povara viaţa e o robie. Munca este legea lumii moderne, ce nu are loc pentru leneşi, temeiul unui stat e munca, bogăţia unui popor e din nou munca şi nu banii. Viaţa fara vise, nu-şi are raţiune. Iar dacă munca e un vis prioritar în vaţă, iar tu eşti silit sa-l ocoleşti... ce vei ajunge mîne?