12 ianuarie 2014...
Penultima mea postare pe propriul blog a fost postata exact acum doi ani. In toată această perioadă mai puțin sau mai mult agitată pentru mine; am avut conflicte cu propria-mi persoană, iubit, vecina de desubt, colegi de muncă care și-au atins scopul înlăturându-mă din cale de frică să nu le iau locul... viață de "young and restler"!
Am iubit! Am gustat din succes, dar și din dezamăgiri. Am fost sprijin în familie, pilon între prieteni, chiar dacă alteori inversam rolurile!
Fac o retrospectivă și mă întreb: "-- unde am disparut?"
... sincer nici eu nu mai știu unde... am fost în căutarea viselor ... viselor care sau spulberat. Viselor care într-o fracțiune de secundă sau năruit în neant...
Am avut un idol care credeam ca îmi ascultă inima... defapt îmi asculta banii. Am avut un înger pe care îl credeam ocrotitor... defapt era iuda tradător. Am avut un suflet pe care îl credeam pereche... defapt era doar o umbră care nu ezita să îmi contureze greșelile cu cerneală neagră din ce în ce mai apăsat și mai apăsat, din ce în ce mai dur și mai agresiv. Am daruit iubirea cât un munte și am primit iubirea cît un gol a craterului de vulcan. Am văzut sinceritatea prin ochii împăinginiți de dragoste... și am ajuns să descopăr în final defapt un fals, un robot rece și fără suflet, ochi negri și reci, mîmi de ceară cu falangele degetelor rupte. Am iubit...
Acum nu mai vreau sa caut cine e vinovat, e logic... într-o relație ambii avem partea lui de păcat! Nu mai vreau să pun pe cîntar ale cui greșeli cîntaresc mai mult sau mai puțin!
Am trecut cu brio de perioada numită depresie, de bisturiul Dl doctor și de zilele în care soarele era invizibil. Am început un an nou, unul ce se prevede mult mai senin la orizont. Sper unul plin de evenimente frumoase și fericite! Îmi iubesc mai mult ca oricând familia, prietenii și papagalul meu Romikă. Toți la un loc sunt marea mea familie care cu adevărat mă fac fericită! Care cu adevărat mă apreciază AȘA CUM SUNT EU și care sunt sigură că nu imi vor trăda așteptarile!
Acum realizez cu mare bucurie că sunt o persoană cu adevărat fericită! O persoană ce a cunoscut fiorii dragostei! O persoana ce sa dăruit, sa bucurat, a plâns sau a zâmbit trăind fiecare emoție! Ridic mânile la cer și culeg dansul stelelor, prind razele soarelui și aștept vara să dansez sub curcubeu! Realizez că am o singură viață și nu există nimeni care ar mai putea să imi fure visele, nu voi mai permite nimănui să mă priveze de ele.
Valsez... valsez în valsul vieții, zâmbesc ca un copil, și știu cu siguranță că adevărata mea mare dragoste e undeva mult mai aproape decât ar putea oricine din voi să îmi spună.
Trăiți-vă visele! Nu lăsați umbrele să va priveze de ele!
P. S. Mulțumesc tuturor prietenilor care mi-au fost alături!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu