Am peste o mie de
amici pe facebook, cam tot atîția pe înca vre-o cinci rețele de socializare! Cunosc
de doua ori mai mult fața unor oameni cu care am intersectat cel puțin o dată în viață. Din atîtea mii am ales un buchet pe care ii numesc prieteni! Am o
viață, pe care încerc so trăiesc la maxim, să ma bucur de toate surprizele
dăruite în momente neașteptate de oamenii dragi, oameni pe care niciodată nu am încetat să-i iubesc!
Sunt o fire expresivă, directă, dar care nu își va arăta niciodată dragostea agățîndus-se de gîtul oamenilor dragi, facînd botice și scoțînd urlete de ”fericire” la văzul lor. Uneori, ma doare ca nu pot să imi arăt dragostea față de Mama, ceea ce ușor o face fratele cu săruturi și îmbrățișări atît de dulci... uneori vreau să stau în brațele lui tata și să îl strâng la piept să îl sufoc cu dragostea mea, dar... nu pot! Și nu e vina lor, ci a mea! Sau poate îi iubesc prea mult și mii frică sa nu le provoc vre-o fărîmă de durere...
Sunt o fire expresivă, directă, dar care nu își va arăta niciodată dragostea agățîndus-se de gîtul oamenilor dragi, facînd botice și scoțînd urlete de ”fericire” la văzul lor. Uneori, ma doare ca nu pot să imi arăt dragostea față de Mama, ceea ce ușor o face fratele cu săruturi și îmbrățișări atît de dulci... uneori vreau să stau în brațele lui tata și să îl strâng la piept să îl sufoc cu dragostea mea, dar... nu pot! Și nu e vina lor, ci a mea! Sau poate îi iubesc prea mult și mii frică sa nu le provoc vre-o fărîmă de durere...
Nu pot, nici să sărut
pe nimeni cu dorință și pasiune... oare unde sa pierdut finețea din mine, oare
unde în timp am pierdut căldura și dragostea pe care o ofeream cu atîta
simplitate, oare unde în timp am transformat sufletul în o bucată de piatră
rigidă, într-un aisberg umbrit și de soare!
Cine sunt? Unde
mă aflu? Ce va fi mîine?
Mă opresc deseori
din cotidianul sufocabil și mă întreb încotro merg Doamne? Încotro alearga
roboții de pe stradă? Roboți pentru că
din zece mii de ochi care aleargă la fel de nebuni ca ai tai, abia de observi
doi, și ăia pentru fărîme de secunde... Roboți pentru că trec pe lîngă oameni
care zac la pămînt, oameni care rîd sau care plîng, suferă sau iubesc; pe care
nu-i văd decît ca pe niște umbre! Roboți pentru că nu reacționează nici la
surîsul nevinovat a copiilor sau la zborul porumbeilor către cerul albastru.
E mai la modă să
urli ”Woow” după șueratul unei motorete sau a unui automobil luxos, e mai la
modă să observi un iphone decît ochii posesorului, e mai la modă sa ai o femee
din prima seară după care so uiți, decît să o cucerești o lună și să cheltui 50
de lei pe un trandafir... și să mai îngheți și prin parc că vezi tu a vrut să
meargă la o plimbare...
Încotro mergem?
Ce o să spună copii noștri? Ce o să le spunem noi lor? Că tati e ”usb” și mami ”aeroportul
usb-urilor”... și defapt... nu știm sigur care avion te-a adus pe lume! :)
Da e sarcasm, dar fiecare glumă are și un pic de adevăr...
Opriți roboții din voi! Priviți la soare, la cer, la oameni! Priviți la voi!
Avem o singură
viață, no irosiți pe nimicuri, sunt sigură că aveți lucruri mai importante de
facut!
P.S. nu am facut aluzie doar la prieteni, dar și la ceea ce văd în jur, traiesc poate...
Postare pentru
prieteni! EU INCEP CU VĂ IUBESC! MULTUMESC CĂ TRECEȚI PRIN VIAȚĂ ALĂTURI DE
MINE! CĂLĂTORIE PLĂCUTĂ ÎN CONTINUARE!
